Cât de bun vrei să devii?
| Filed under Am învăţat, Uncategorized, Întrebare
Paul Arden propune o scară de la “Destul de bun”, până la “Cel mai bun din lume”.
“It’s not how good you are, it’s how good you want to be” e o cărticică foarte ușor de citit. Paul Arden, cu o experiență de 14 ani în Saatchi&Saatchi, vorbește despre modul în care ar trebui să gestionăm clienții pentru a crea relații de succes și, în plan secundar, despre cum ar trebui să ne setăm propriile obiective(în special cele care țin de imaginea pe care dorim să o transmitem). Și deși exemplele pe care le folosește vin din advertising, lecțiile mari pe care le poți extrage sunt valabile în orice domeniu( de exemplu, în HR clienți îți sunt angajații companiei, colegii de organizație).
Ce mi-a plăcut și m-a făcut să scriu pe blog:
- “Energy. It’s 75% of the job. If you haven’t got it, be nice.”
- “Change your tools, it may free your thinking.”
- “Originality can’t be fashionable, because it hasn’t yet had the approval of the committee.”
- “Being wrong isn’t in the future, or in the past. Being wrong isn’t anywhere, but being here.”
- Life’s creative circle
Cu ce nu sunt în totalitate lămurită și aș supune dezbaterii:
- “Experience is the opposite of being creative.” – Eu cred că sunt multe cazuri în care experiența potențează creativitatea.
Mi-ar plăcea să citesc și alte păreri în legatură cu impactul experienței în procesul creativ
Tags: advertising, creativitate, paul arden, personal branding
În casă veche, dar nouă
| Filed under De zi cu zi, HRemotion
Iubesc casele vechi, cu iz de Micul Paris. Îmi plac camerele înalte, cu ferestre mari, prin care pătrunde toată lumina soarelui. Îmi plac scările care îți arată câți ani au trecut peste ele, de fiecare dată când calci o treaptă.
Iubesc grădinile spațioase, în care te poți ascunde la umbra unui corcoduș, să citești, doar tu cu gândurile tale. Ador liniștea din mijlocul orașului, tot atât de mult pe cât ador agitația care mă face să merg mai departe.
Am găsit un loc care le adună pe toate. Îl găsești și tu pe Intrarea Eminescu, la câteva minute de Piața Romană, sau de Ștefan cel Mare. E locul în care s-a mutat CROS-ul din septembrie. De atunci meșterim la el, la grădină, la pereți, la tavane, la uși si la ce mai nimerim.
Avem tot felul de idei despre cum ar trebui să arate: colorat, dinamic, cald, cu multe ceaiuri si bunătăți și oameni zâmbitori
Pentru mine e deja un loc tare drag, în care vin aproape în fiecare zi și în care am început să îmi creez obiceiuri și amintiri. Marți dimineață iau micul-dejun cu Cris, miercuri seară de obicei ne întâlnim cu oamenii din HRemotion, joi e seară de sharing, iar sâmbătă e autonomie.
Fie că stau ascunsă într-o cameră, dacă am chef să lucrez singură, fie că stau cu fetele și sporovăim aiurea, e doar începutul dintr-un șir lung de ore petrecute în CROS Learning House. Pentru că va fi locul în care voi găsi mereu atmosfera de care am nevoie.
Dau leapșa mai departe la Vio și la Cris Vouă de ce vă place noul sediu?
Tags: casuta, CROS, learning house
Cuvânt înainte
| Filed under De zi cu zi
Poate ca aşa trebuia să încep seria articolelor de pe acest blog, cu o mică prefaţă.
Ele nu vor fi nici foarte multe şi nici foarte dese, pentru că, deşi îmi place să scriu, scriu cel mai bine când scriu pentru mine. În fiecare dintre ele voi încerca să promovez evenimente educaţionale, culturale, obiceiuri constructive sau pur şi simplu lucruri pozitive de care mă “lovesc” şi care ar putea constitui experienţe de formare profesională sau personală.
La unul dintre cursurile din săptămânile trecute am dat peste un citat drăguţ care spune aşa:
” Pentru a reuşi să transmiţi ştiinţa trebuie să fii tu însuţi creator de ştiinţă sau cel puţin să te străduieşti să fii.” (Costin Neniţescu).
Departe de mine să mă consider creator de stiinţă, dar nu-i aşa că ar fi frumos dacă toţi cei al căror rol e acela de a transmite ştiinţa ar gândi aşa?
Tags: început, Întrebare, personal
Şarpele boa care a înghiţit un elefant
| Filed under Am învăţat, De zi cu zi
Am citit recent o carte la recomandarea lui Traian. Se numeşte “The Element” şi este scrisă de Sir Ken Robinson.
M-a pus puţin pe gânduri şi m-a făcut să-mi reevaluez o parte din obiectivele de viitor. Am reţinut multe poveşti frumoase de acolo şi mi s-a confirmat încă o dată că viaţa e plină de variabile şi necunoscute, şi că fiecare dintre noi avem un cuvânt greu de spus în propriul destin.
Ce mi-a rămas în mod deosebit în minte e poezia lui Loris Malaguzzi, fondator al unui stil educaţional foarte interesant, undeva in Italia:
The child is made of one hundred.
The child has a hundred languages
a hundred hands
a hundred thoughts
a hundred ways of thinking
of playing, of speaking.
A hundred, always a hundred
ways of listening
of marveling
of loving
a hundred joys for singing
and understanding
a hundred worlds to discover
a hundred worlds to invent
a hundred worlds to dream.
The child has a hundred languages
(and a hundred hundred hundred more)
but they steal ninety-nine
the school and the culture
separate the head from the body.
They tell the child to think
without hands
to do without head
to listen and not speak
to understand without joy
to love and marvel
only at Easter and Christmas.
They tell the child
to discover the world already there
and of the hundred
they steal ninety-nine.
They tell the child that
work and play
reality and fantasy
science and imagination
sky and earth
reason and dream
are things
that do not belong together.
And thus they tell the child
that the hundred is not there.
The child says:
No way. The hundred is there.
M-a dus cu gândul, fără să vreau, la Micul Prinţ. Şi m-a făcut să realizez cât de mult ne pierdem din imaginaţie şi curiozitate odată cu trecerea timpului, dacă nu avem îndrumarea potrivită şi dacă nu “le exersăm” prin tot ceea ce facem.
Tags: creativitate, de citit, imaginaţie
Cafea, ceai sau ciocolată caldă
| Filed under De zi cu zi
Cu mare întârziere răspund la o leapşa primită de la Cris (dau vina pe sesiune): “3 lucruri pe care ar fi bine să le ştii despre mine înainte să mă inviţi la o cafea”, extrem de potrivită pe vremea asta de altfel, fie ea cafea, ceai sau ciocolată caldă
În primul rând ar fi de ştiut faptul că îmi plac foarte mult dulciurile şi prăjiturelele şi, de cele mai multe ori, pentru mine cafeaua e însoţită de ceva dulce.
În al doilea rând, îmi plac foarte mult filmele, teatrul, expoziţiile, ineditul şi orice al lucru din zona “artă şi cultură”. Cum domeniul e mare, sigur am avea ce vorbi.
În al treilea rând: îmi place să beau cafea seara. Nu (mai sunt) o persoană matinală şi de cele mai multe ori beau cafea de poftă, pentru că îmi plac gustul şi aroma, şi nu în scopuri practice.
Acestea fiind zise, trimit leapşa mai departe la Alina si Raluca.
Decizii, soluţii, alternative
| Filed under De zi cu zi, Întrebare
Am fost la Oblomov vineri seară şi am luat parte la un spectacol de teatru extraordinar, de 4 ore. “Un elogiu al lenei”, aşa a fost caracterizat, dar sub impresiile destul de proaspete ale întâlnirii de joi seară, îndrăznesc să mai adaug “o poveste despre nesiguranţă şi motivaţii greşite”.
Sunt situaţii în care, fără să ne dam seama, ne lăsăm purtaţi pe calea mai uşoară. Şi suntem, de cele mai multe ori, uşor reticenţi când vine vorba de nou şi neprevăzut. E mult mai simplu să ne lamentăm / să ne panicăm, decât să luăm frâiele în mână şi să le venim de hac problemelor, nu-i aşa? E mult mai simplu să nu facem nimic sau să alegem alternativa mai uşoară, dar e “corect”? E corect să irosim timpul pe care îl avem făcând lucruri nesemnificative?
Vă las să vă delectaţi cu un filmuleţ scurt ale cărui întrebări mă “chinuie” de ceva vreme:
Tags: decizii, motivaţie, teatru
O zi altfel
| Filed under Artistic
Din când în când trebuie să luăm o pauză de la activităţile cotidiene şi sa ieşim din rutină.
Pentru mine funcţionează ieşirile din mediul de lucru: plimbări multe prin parcuri, pe la expoziţii, la teatru, la opera, la film, excursii în afara oraşului etc.. Şi mai funcţionează mici “escapade” artistice, ateliere de creaţie sau cum vreţi să le mai spunem.
Ieri am luat o astfel de pauză. Am avut atelier improvizat de broşe
Tags: Artistic, creativitate, de weekend, duminică seară, relaxare
2011
| Filed under Am învăţat
N-am mai scris de aproape un an, dar nu despre asta voi scrie acum.
Ştiu ce vreau de la 2011. Totul se rezumă în cinci cuvinte:
Claritate
Sănătate
Siguranţă
Stabilitate
Înţelegere
Inedit e faptul că nu am trecut printr-un proces de meditaţie prin care să îmi propun expres asta, ci pur şi simplu, s-au aşezat ca nişte piese de puzzle (ştiu, sună puţin a clişeu ). De fapt nu am trecut niciodată printr-un astfel de proces, dar acum, mai mult ca oricând, sunt sigură că ele exprimă tot ce-mi trebuie în 2011. Toată frumuseţea lor stă în faptul că pot fi atât de cuprinzătoare pe cât îmi doresc şi că înglobează multe alte obiective specifice.
Voi ce “îi cereţi” lui 2011?
