În casă veche, dar nouă

Iubesc casele vechi, cu iz de Micul Paris. Îmi plac camerele înalte, cu ferestre mari, prin care pătrunde toată lumina soarelui. Îmi plac scările care îți arată câți ani au trecut peste ele, de fiecare dată când calci o treaptă.

Iubesc grădinile spațioase, în care te poți ascunde la umbra unui corcoduș, să citești, doar tu cu gândurile tale. Ador liniștea din mijlocul orașului, tot atât de mult pe cât ador agitația care mă face să merg mai departe.

Am găsit un loc care le adună pe toate. Îl găsești și tu pe Intrarea Eminescu, la câteva minute de Piața Romană, sau de Ștefan cel Mare. E locul în care s-a mutat CROS-ul din  septembrie. De atunci meșterim la el, la grădină, la pereți, la tavane, la uși si la ce mai nimerim.

DSC_0075Avem tot felul de idei despre cum ar trebui să arate: colorat, dinamic,  cald, cu multe ceaiuri si bunătăți și oameni zâmbitori :)

peretele creativ de la pre-inaugurare

adunare de oameni zâmbitori :)

Pentru mine e deja un loc tare drag, în care vin aproape în fiecare zi și în care am început să îmi creez obiceiuri și amintiri. Marți dimineață iau micul-dejun cu Cris, miercuri seară de obicei ne întâlnim cu oamenii din HRemotion, joi e seară de sharing, iar sâmbătă e autonomie.

Fie că stau ascunsă într-o cameră, dacă am chef să lucrez singură, fie că stau cu fetele și sporovăim aiurea, e doar începutul dintr-un șir lung de ore petrecute în CROS Learning House. Pentru că va fi locul în care voi găsi mereu atmosfera de care am nevoie.

Dau leapșa mai departe la Vio și la Cris :) Vouă de ce vă place noul sediu?

Tags: , ,

One Response to “În casă veche, dar nouă”

  1. Cris Says:
    October 31st, 2011 at 2:32 pm

    Ce-mi place! Imi da o stare de liniste articolul tau. Si asta cu obiceiurile …. da! O sa raspund cu drag la intrebare. :)

Leave a Reply